New Year. New Idea

Odată cu venirea unui nou an, fiecare dintre noi își propune să schimbe ceva sau să realizeze ceva nou, să facă noul an mai prosper decât precedentul.

Eu nu am așteptat în mod deosebit acest început de an pentru a da viață acestui blog, ci s-a nimerit din întâmplare. Știu, piața e super saturată de bloggeri pe fie ce subiecte. A cam fost un trend treaba asta. Tot ce pot să promit, și în primul rând mie, e că voi munci cât se poate ca blogul meu să nu fie un altul pierdut în mulțime.

Nu îmi doresc să fac asta pentru atenție, faimă, bani, sau mai știu eu ce. E ceva ce mi-am dorit întotdeauna să fac. Mi-a plăcut să scriu încă de când aveam vreo 9 ani și făceam compuneri la școală. Ulterior mi-am dorit chiar să scriu o carte. Nu am renunțat neapărat la idee, dar nu știu dacă e ceva ce se va materializa prea curând.

Am avut mai multe tentative de a începe un blog, dar din lipsă de încredere în subiectele pe care voiam să le abordez, am renunțat. Adevărul e că îmi făceam prea multe griji în privința „lumii”. Mă întrebam mereu ce va crede lumea. Și am avut nevoie să îmi dau seama că dacă e ceva ce îmi doresc atât de mult, nu contează ce crede lumea. Sunt sigură că nu am să fiu pe placul tuturor, nu am cum și nici nu îmi doresc asta. Fiecare dintre noi suntem diferiți și e cât se poate de normal să nu ne placă aceleași lucruri. Dar oricât de mic ar fi numărul oamenilor care îmi vor aprecia munca, voi continua să fac asta. Pentru mine și pentru ei.

Și să lămurim care e treaba și cu blogul ăsta, că deviem de la subiect. Sunt o persoană foarte pasionată de lectură încă de când am învățat să citesc. Cine mă cunoaște, știe că oriunde aș merge car după mine câte o carte. Sau că cel mai periculos loc în care poți să mă duci este o librărie, o bibliotecă sau un anticariat cu cărți, motivul fiind că e foarte greu să mă dai afară din acel loc. Mă pierd și cu orele printre cărți dacă mă lași. Iubesc mirosul de carte nouă, mirosul de pagini proaspăt tipărite, nu mă satur să le frunzăresc și să le „miros”, (oricât de ciudat ar putea să sune). În concluzie, subiectul principal al blogului meu va fii reprezentat de recenziile cărților pe care le citesc. Și aș vrea să menționez că aceste recenzii sunt realizate strict din punctul meu de vedere, părerea mea sinceră, fără a avea studii de specialitate în domeniu.

Desigur, blogul nu va fi exclusiv ocupat de recenzii și cărți. Pe lângă noutăți literare și book tag-uri, voi încerca să împărtășesc câte un strop din lucrurile sau locurile pe care le decopăr, încercând să umplu cursiv și golurile paginii.

Aș vrea să închei prin a mă prezenta, pentru că mi s-a spus că nu e politicos să vorbești atât fără să te prezinți. Nu îmi place să vorbesc despre mine, așa că n-am să mă lungesc. Numele meu e Mădălina, am 22 de ani (născută în Iulie ’94), sunt din Cluj, cu toate astea studentă în Oradea, ultimul an la Radiologie și Imagistică Medicală (FMF).

Aaa, și am o pisică. Nu știu dacă exprimarea e chiar corectă, pentru că după cum știm cu toții, nimeni nu deține o pisică, ci ea te deține pe tine. Dar simțeam nevoia să o menționez, pentru că de aproape 3 ani ocupă un loc important în viața mea. Numele ei este Hera și am adoptat-o prin noiembrie 2014, pe când avea doar două luni. De atunci suntem „la pachet” și pentru o perioadă am făcut împreună naveta Cluj-Oradea, printre alte aventuri.

 

To many more…